„În această dimineaţă, 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat sa bată. După nenumărate tentative de resuscitare, a trebuit să ne declaram învinşi şi maestrul a plecat dintre noi”, a declarat medicul Şerban Brădişteanu.
Adrian Păunescu recită poemul scris pe patul de spital
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Acuma o luna cred,imi aduc aminte ca l-am vazut la tv intro emisiune,desi nu am crescut prin ce a facut el,desi nu prea cunosc multe despre el,cand l-am auzit cum vorbea despre tara asta despre oameni lacrimele mele nu sau putut opri sa nu curga...
Romania moare incet incet spre bucuria celor ce ii vor raul. Ni se duc patriotii, ne raman lichelele !
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE!
(tot astazi se implineste un an de cand a murit bunica mea)
puuff pufff 
